Deci, nu incepem cu deci, dar totusi. Semestrul asta inca nu am fost la facultate, mi-am gasit un job decent, care incepe sa imi placa, love life sux, in schimb mi-am gasit niste prieteni noi. Dar nu asta conteaza, muzica! Eu ori de cate ori gasesc o piesa dinaia care sa imi placa la nebunie ( stiti genu, aia pe care o asculti 3 zile pe repeat pana te saturi de nu mai poti ) , imi afecteaza si starea de spirit. tocmai am gasit o piesa din soundtrackul unui film. Filmul se numeste 'Harry Brown', dar nu am sa va povestesc despre el, caci toti aveti net. Doar atat as vrea sa zic, ca e misto. Piesa cu pricina, Chase & Status feat. Plan B - End Credits, este superba, din punctul meu de vedere. Imi place dnb-ul, de foarte multi ani. Dar asta nu e o noutate. Piesa are intr-un fel un mesaj trist, gen
"When the blood dries in my vains and my
Heart feels no more pain
I know, I'll be on my way,
To heavens door. "
Si te pune pe ganduri, sincer. Pe mine m-a pus. Oare ii apreciem pe cei din jurul nostru atat de mult pe cat merita? Oare cei din jur ma aprecieaza pe mine cat ar trebui? Nu, cu siguranta, doar cateva exceptii. Daca prietenul cel mai bun sau un parinte sau orice alta persoana foarte importanta din viata ta, ar disparea maine, ai putea ramane cu constiinta impacata ca i-ai zis tot ce aveai de zis? Ca i-ai aratat cat de mult tii la persoana respectiva? Ca nu ati ramas certati? Sau ca i-ai zis ca tii la ea sau o iubesti? Sunt sigur ca majoritatea oamenilor nu gandesc asa, ca maine s-ar putea sa nu mai fie acea persoana, si e normal intr-un fel, dar totusi, mie mi se pare ca ar trebui sa punem accent si pe asta. Viata-i scurta, gustul mentolat! Nu vreau sa sperii pe nimeni, ci vreau doar sa va ganditi si la chestii de genu, din cand in cand.
Si va recomand sa ascultati si piesa de la Chase and Status pe care o gasiti aici .
''I hope somebody cares .''
