De ce?

Intrebarea de baraj .

Job si nu job

M-am angajat, acu o luna, si a tinut ... pana azi! Azi am zis ca gata, nu e de mine. Mi-am luat ramas bun de la colegi, nu de la toti, si imi pare rau ca nu am apucat sa imi iau de la toti. Dar poate o sa mai trec pe-acolo. Nu sunt ei de vina ca nu mai vreau sa lucrez acolo, nici seful meu. Asa simt eu ca e mai bine pentru mine. Jos palaria in fata tuturor de-acolo, pentru ca sunt niste oameni foarte de treaba si pot spune asta chiar daca am stat cu ei doar o luna.
In special as vrea sa o amintesc pe colega Enci, cu care am petrecut destul de mult timp, si care era cam pe aceeasi lungime de unda cu mine :) Ieseam cu ea la tigara, la povesti si la prosteli. Am ras, am vorbit serios, nu am vorbit deloc si invers. Sper ca o sa accepte in viitor daca o sa vreau sa ies cu ea la o cafea / bere / poveste .
Bun, de ce nu mi-a placut? Motivul principal ar fi ca m-a plictisit ce trebuia sa fac. Sa caut, sa sun, sa trimit mailuri si sa ma duc sa ma intalnesc cu cei care erau interesati de ceva colaborare. A fost ok prima, a doua saptamana, insa nu si dupa aceea. Poate sunt eu prea fitos, insa daca simt ca ceva nu imi place sau ma plictiseste, ii zic la revedere si am plecat. Mi se pare monoton si nu foarte de viitor ... dar poate unii ar zice '' ce stie asta, defapt? nimic ''
Infine, nu ma intereseaza ce cred altii despre decizia mea, in fond, e viata mea, viitorul meu si nu o sa imi zica altii ce sa fac cu el.
In concluzie: nu mai vreau sa fiu angajat! Si am si o optiune care ma va duce la succes fara sa fiu nevoit sa fac acelasi lucru 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, 40 de ani :)

Fast Forward

Am senzatia ca viata trece pe langa mine intr-un ritm alarmant si nu pot face nimic sa opresc asta. Tin minte cum asteptam sa fac 18 ani si cat de greu trecea timpul ... acum? au trecut aproape 2 ani de-atunci si nu-mi pot da seama cum au trecut atat de repede. Si nu pot spune ca au trecut aiurea, pentru ca a fost o perioada 'concentrata' din viata mea. ( bac, admitere, permis de conducere, majorate, vacante faine, prieteni noi, facultate, job etc. ) Si totusi zilele trec mult prea repede si mi se pare ca trec ceva in gen 'my life without me'.
Sper sa se stabilizeze totusi, curand, ca asa nu se mai poate :)

Oh joy!

M-am racit. Da, in ciuda faptului ca iau zilnic vitamina C si altele, dupa un sfarsit de saptamana petrecut foarte intens la Somesu Rece cu colegii de facultate, si dupa o saptamana de job in care colega de birou era foarte racita am ajuns si eu jos. Si e nasol, foarte, pentru ca azi nu am fost in stare sa stau mai mult de 2 ore la lucru, si a trebuit sa ma cer pentru ca ma simteam extrem de nasol.
In alta ordine de idei, visul meu de a-mi face credit si a-mi cumpara o masina se amana, mi-am scapat mana in olita, si m-am trezit la realitate... Nu e asa usor sa faci rost de 15.000 de euro, iar leasing mie nu imi da nici frantu', ca nu au de ce ...
Dar, nu ma plang, asta e, va fi mai bine. Saptamana viitoare fac o luna de cand lucrez, si o sa fac un review si asupra jobului. Cu toate plusurile si minusurile pe care le are ... pentru ca are din ambele.

Votati sa vina Paul Kalkbrenner la Cluj, va rog!

Tot ceea ce trebuie sa faceti e sa intrati aici, sa va faceti cont ( dureaza cam 2 minute ), iar dupa aceea sa propuneti / votati PAUL KALKBRENNER !

Iar pentru cei curiosi, aici gasiti pagina lui oficiala! Recomand pentru inceput piesele: Sky and Sand, Gebrunn Gebrunn, Azure, Aaron, Madworld RIP To Poznan . Daca vreti mai multe informatii, ask me :) .

Multumesc anticipat celor care o sa faca asta!

Music is a state of mind .

Deci, nu incepem cu deci, dar totusi. Semestrul asta inca nu am fost la facultate, mi-am gasit un job decent, care incepe sa imi placa, love life sux, in schimb mi-am gasit niste prieteni noi. Dar nu asta conteaza, muzica! Eu ori de cate ori gasesc o piesa dinaia care sa imi placa la nebunie ( stiti genu, aia pe care o asculti 3 zile pe repeat pana te saturi de nu mai poti ) , imi afecteaza si starea de spirit. tocmai am gasit o piesa din soundtrackul unui film. Filmul se numeste 'Harry Brown', dar nu am sa va povestesc despre el, caci toti aveti net. Doar atat as vrea sa zic, ca e misto. Piesa cu pricina, Chase & Status feat. Plan B - End Credits, este superba, din punctul meu de vedere. Imi place dnb-ul, de foarte multi ani. Dar asta nu e o noutate. Piesa are intr-un fel un mesaj trist, gen

"When the blood dries in my vains and my
Heart feels no more pain
I know, I'll be on my way,
To heavens door. "

Si te pune pe ganduri, sincer. Pe mine m-a pus. Oare ii apreciem pe cei din jurul nostru atat de mult pe cat merita? Oare cei din jur ma aprecieaza pe mine cat ar trebui? Nu, cu siguranta, doar cateva exceptii. Daca prietenul cel mai bun sau un parinte sau orice alta persoana foarte importanta din viata ta, ar disparea maine, ai putea ramane cu constiinta impacata ca i-ai zis tot ce aveai de zis? Ca i-ai aratat cat de mult tii la persoana respectiva? Ca nu ati ramas certati? Sau ca i-ai zis ca tii la ea sau o iubesti? Sunt sigur ca majoritatea oamenilor nu gandesc asa, ca maine s-ar putea sa nu mai fie acea persoana, si e normal intr-un fel, dar totusi, mie mi se pare ca ar trebui sa punem accent si pe asta. Viata-i scurta, gustul mentolat! Nu vreau sa sperii pe nimeni, ci vreau doar sa va ganditi si la chestii de genu, din cand in cand.
Si va recomand sa ascultati si piesa de la Chase and Status pe care o gasiti aici .

''I hope somebody cares .''

Gata!

Gata sesiunea. Gata restanta. Au trecut binisor, dar se putea si mai bine. Acuma stiti cum e, loc de mai bine este intotdeauna. Am avut o relatie cu o fata simpatica, dar gata. A trecut si asta. Vorba vine: ce-i prea bine ii prea bine. In rest, toate bune si dragute ... ish . De saptamana asta s-ar putea sa lucrez la un post de radio din Cluj ... inca nu stiu sigur, desi as vrea sa stiu ca o sa ma accepte, dar vedem. Sper din suflet sa vina odata primavara pentru ca nu mai am stare sa ies afara si sa am impresia ca-calc in rahat la fiecare pas. FLEOSHC. Bafta!