What i want .

Sa fiu sanatos.
Sa am o prietena ( sotie ) si doi copii.
Sa am prieteni adevarati care sa ma inteleaga asa cum sunt.
Sa imi pot ajuta parintii daca au nevoie, la fel si prietenii.
Sa fiu instarit, sa imi permit sa am o casa undeva pe un deal frumos, in design minimalist cu o curte imensa, de preferabil cu belvedere catre un oras ( cluj ) si sa vad in fiecare seara un apus de soare cu o multitudine de culori. Sa am alte cateva proprietati in zone precum monte carlo, san francisco si dubai.
Sa am mai multe masini, una de familie, o decapotabila pentru serile frumoase de vara, un Bentley preferabil, o masina de oras, nici prea prea nici foarte foarte.
Sa imi permit sa calatoresc unde vreau si cand vreau, si sa am alaturi prieteni adevarati.
Sa pot sa fac chestii spontane, sa nu ma gandesc ca nu am timp, bani, curaj etc sa fac nebunii de genul bungee jumping sau alte sporturi extreme.
Sa invat sa pilotez un avion ultrausor si sa si posed un asemenea avion.
Sa scap de ochelari de vedere si sa port ochelari de soare.
Sa ma simt bine in corpul meu.
Sa fac absolut tot ce imi trece prin cap fara sa ma gandesc la urmari.
Sa traiesc viata la maxim si sa ma bucur de tot ceea ce ofera ea mai bun.
Sa fiu recunoscator zi de zi pentru tot ceea ce mi se ofera.
Sa nu ma enervez, sa comunic si sa inteleg oamenii mai usor.
Sa pot spune ca sunt un om liber si sa ma bucur zi de zi de acest fapt.
Sa particip la evenimente muzicale si nu numai.
Sa traiesc cel putin 80 de ani fericit si fara stres.
Sa pot face absolut orice altceva ce imi propun de-alungul vietii.

Si la final de drum, sa pot spune ca viata asta a meritat traita in fiecare secunda!!!

Chiar nu inteleg .

Astept cu nerabdare sa vina Paul Kalkbrenner la Cluj. Insa asta nu inseamna ca tre sa scriu zilnic pe twitter, facebook, mess etc., cum am auzit despre Iron Maiden in ultimele 2 ( 3 ) luni .. nu ma intelegeti gresit, nu am nimic nici cu ei, nici cu fanii lor. Dar mi se pare lame cata agitatie s-a facut pentru ei. Poate nu imi dau eu seama de 'gravitatea' acestui eveniment, insa oricum, zilnic am auzit despre ei, despre concert, despre cat de ieftin ii biletu, despre cat de nerabdatoare e toata lumea ca vin etc. Si acum dupa eveniment, aud de 2 zile ca ce tare a fost si etc... Nu am fost la concert, nu m-as fi dus nici gratis, si cu toate astea respect pe toata lumea cine a fost acolo, in fond gusturile nu se discuta. Dar serios, lasati-o mai moale, ca dati in penibil deja. ( parerea mea )

Provocari .

Cu totii trecem prin diferite provocari. Si ne plac, si de recunoastem si de nu. La unii mai mult la altii mai putin, insa ne plac. De ce? Pai eu cred ca pentru ca altfel ar fi mult prea monoton totul. Baietii ar 'combina' orice fata ... Fetele ar face ce vor cu baietii cu bani ... Toti am avea tot ce ne dorim, nimeni nu ar mai face nimic. Adica nu numa ca ne plac, sunt si necesare, altfel ar fi haos, din punctul meu de vedere. Sa luam un exemplu, cand nu iti iese ceva, deobicei mai incerci, incerci altfel, iti pui mintea la contributie, GANDESTI ( da, suna foarte evident, insa in ziua de azi nu multi oameni o fac ), si cauti alte solutii pentru rezolvarea acelei provocari. Daca renunti, urat din partea ta.
Stateam si citeam o carte zilele trecute, Secretele Succesului - de Dale Carnegie. Am ajuns catre jumatatea ei si imi place, enorm de mult! Si am gasit un citat foarte 'basic' insa foarte adevarat, asa pentru cei care renunta sau spun ca nu le iese nimic. ''Cat timp faci aceleasi lucruri, vei avea aceleasi rezultate'' - hmm, nu v-ati fi gandit, nu? Hai cu schimbarea!

PS: nu are legatura cu postul, insa merita atentie. Un Speed Painting facut de un bun prieten de-al meu pe nume Paul Cheptea. Videoul il gasiti aici.

It ain't over 'till it's over .

Cu si despre relatii... Deh, eu sa vorbesc de asa ceva? Nu sunt in stare sa pastrez o relatie ( nu de prietenie, dinailalta ) nici o luna. Oare de ce? Oare sa fiu eu chiar asa perfectionist sa caut doar idealul? Nu ca asta ar fi un lucru rau, insa nu stiu sigur daca il ( o ) voi gasi vreodata. Apoi mai este problema libertatii. Adica eu nu suport sa mi se faca program, ba mai mult, eu sunt de parere ca nu imi voi schimba obiceiurile si iesirile cu baietii la baute si alea alea, pentru o fata. Cel putin nu acum. Si chiar imi pare rau ca din motivele astea am ajuns sa imi stric relatii, sau sa ''rup inimi'' ... Cand nu am prietena, imi trebuie si din momentul in care am, nu mai vreau.
Da stiu, is nebun si alea alea, dar asa sunt. Poate ma voi schimba odata, insa nu pot spune cand si cum, pentru ca nu depinde numai de mine.

Numai sa nu se intoarca roata ...

Session .

Si uite asa trece imediat primul meu an de facultate, cu bune cu rele. Primul semestru a fost ok, mergeam la cursuri / seminarii, mi-am luat toate examenele si am avut in final, media 7.
Problema vine semestrul acesta, cand din mai multe cauze ( job, lene, indiferenta etc. ), nu prea am mai dat pe la facultate, doar pe la ce era mega-obligatoriu. Si imi pare rau, deoarece in ultimele saptamani, am fost, ca sa imi fac prezentele, si mi-am dat seama ca am pierdut o groaza de chestii interesante la diferite materii. Oricum, ceva foarte util nu am facut in timpul in care puteam fi la facultate, insa deh, dupa ce sa mergi daca nu iti pune cineva pistolul la cap?

Si urmeaza a 2-a sesiune de examene. Nici nu imi stiu toate materiile, si sunt sigur ca am o groaza de invatat, ca sa imi iau examenele cu note bune. Asta este, sper ca in al 2-lea an, sa fiu mai responsabil dpdv al facultatii, si sa ma duc mai des atat la cursuri cat si la seminarii.

Urez bafta la examene si spor la invatat celor care sunt la faculte!

De ce?

Intrebarea de baraj .

Job si nu job

M-am angajat, acu o luna, si a tinut ... pana azi! Azi am zis ca gata, nu e de mine. Mi-am luat ramas bun de la colegi, nu de la toti, si imi pare rau ca nu am apucat sa imi iau de la toti. Dar poate o sa mai trec pe-acolo. Nu sunt ei de vina ca nu mai vreau sa lucrez acolo, nici seful meu. Asa simt eu ca e mai bine pentru mine. Jos palaria in fata tuturor de-acolo, pentru ca sunt niste oameni foarte de treaba si pot spune asta chiar daca am stat cu ei doar o luna.
In special as vrea sa o amintesc pe colega Enci, cu care am petrecut destul de mult timp, si care era cam pe aceeasi lungime de unda cu mine :) Ieseam cu ea la tigara, la povesti si la prosteli. Am ras, am vorbit serios, nu am vorbit deloc si invers. Sper ca o sa accepte in viitor daca o sa vreau sa ies cu ea la o cafea / bere / poveste .
Bun, de ce nu mi-a placut? Motivul principal ar fi ca m-a plictisit ce trebuia sa fac. Sa caut, sa sun, sa trimit mailuri si sa ma duc sa ma intalnesc cu cei care erau interesati de ceva colaborare. A fost ok prima, a doua saptamana, insa nu si dupa aceea. Poate sunt eu prea fitos, insa daca simt ca ceva nu imi place sau ma plictiseste, ii zic la revedere si am plecat. Mi se pare monoton si nu foarte de viitor ... dar poate unii ar zice '' ce stie asta, defapt? nimic ''
Infine, nu ma intereseaza ce cred altii despre decizia mea, in fond, e viata mea, viitorul meu si nu o sa imi zica altii ce sa fac cu el.
In concluzie: nu mai vreau sa fiu angajat! Si am si o optiune care ma va duce la succes fara sa fiu nevoit sa fac acelasi lucru 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, 40 de ani :)