Inca de cand suntem copii, avem vise. Visam sa fim piloti, doctori, crocodili, musafiri, astronauti; sa avem multi bani, masini frumoase, case, sa calatorim prin lume, sa avem un sot / sotie asa cum ne dorim, o familie fericita ... etc. Si cand ajungem sa fim din ce in ce mai mari, incepem sa ne limitam scopurile si incepem sa visam din ce in ce mai mic... De ce? Pentru ca asa ne invata la scoala, la facultate si la televizor. Nicaieri nu te invata cum sa fii sef, patron, proprietar de afacere, angajator, ci peste tot ne invata sa fim angajati model. Sa lucram pentru cineva si acel cineva sa ne limiteze visele prin salariul care crede el ca il meritam. Incepem sa ne multumim cu putin, ceea ce nu este un lucru rau, insa tindem sa ne si dorim din ce in ce mai putin, si asta ne poate costa toate visele din copilarie ... Noi suntem singurii care ne punem limite viserlor. Iar daca cineva viseaza sa aiba putin, putin va avea, cine mult, cu siguranta va avea mai mult! Start dreaming!!
Sper sa nu supar pe nimeni cu postul meu, si sa pun unii oameni pe ganduri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos spus, fratemeleu ;)).... GO D. !!!
RăspundețiȘtergereauzi...eu nu am vrut sa fiu crocodil:(:P:)):*
RăspundețiȘtergereVisezi tot mai putin nu din cauza ta, din cauza ca de fiecare data cand vi cu o idee cu care crezi k o sa reusesti in viatza, vine cineva [mediu in care stai, prietenii parintii etc] si iti zice k nu o sa reusesti, rad de tine etc si aia te opreste sa mergi mai departe renunti inainte sa incepi, renunti sa mai visezi deoarece sti k atunci cand le zici la alti ei o sa te dezamageasca.... :| [buggy]
RăspundețiȘtergereMisto postul, si blogul, by the way.
RăspundețiȘtergereEu recunosc ca sunt o persoana care nu viseaza prea mult si prea departe pentru a nu fi dezamagit ulterior. Sunt oameni care imi spun ca, cu cat visezi mai sus, ajungi mai sus. Eu nu stiu de ce, dar caut acea cale de mijloc, senzatia si nivelul de confort in viata. Pentru mine astea sunt tinta, si consider ca o oarecare moderatie in visare e necesara. Degeaba visam la palate si super masini daca pentru a ajunge la ele trebuie facute prea multe compromisuri sau ajungi sa le detii si nu te bucura de ele din motive rezultate din munca ta de a le obtine.
Daca ai ales acelasi drum pe care l-a ales si Louis Carrilo...atunci estio pe drumul cel bun :)
RăspundețiȘtergere