Blog portat

De azi voi scrie aici:

http://szili90.wordpress.com

Multumesc pentru intelegere. In timp acest blog va fi sters !

20. Fix .

Am schimbat prefixul! Doamne, nici nu stiu de unde sa incep. In orice caz, a trecut extraordinar de repede daca stau sa ma gandesc. Si tin minte cum la 10 ani imi doream sa fiu mare ... si acum incep sa imi doresc sa fiu mic. Dar nu ma plang, viata merge inainte, cu bune si rele.
Nu am niciun regret ( poate ) din acesti 20 de ani, am facut in mare parte tot ce mi-am dorit sa fac, toate nebuniile si la fel si toate chestiile serioase.
Imi dau seama pe zi ce trece cat de fraier am fost pe la 15-16-17 ani cand nu ii apreciam pe ai mei asa cum fac astazi. Si ii iubesc poate mai mult ca niciodata si sunt recunoscator ca sunt asa cum sunt, si ma inteleg de minune cu ei!
Ma mandresc cu faptul ca am o mana de prieteni adevarati si apropiati, si pe langa ei inca multe alte cunostinte. Oricum, o chestie am invatat in perioada asta, people come, people go.
In rest, sper ca in anul ce vine sa ma pun pe picioare, sa pot sa spun ca am ceva ''al meu'' cu adevarat, din munca mea. Poate sa ma mut singur ( visul meu de cand is mic ), nu ca as avea vreo problema sa stau cu ai mei, tocmai am mentionat ca ma inteleg super bine cu ei, dar totusi, ma simt in stare sa fiu singur la casa mea .

Deci La multi ani si bani mie ! Asta e piesa pe care o voi asculta azi toata ziua :) !

Nici Dumnezeu nu intelege femeile :))

Un barbat mergea pe motocicleta sa de-a lungul unei plaje din California, când, deodata, cerul se înnoreaza deasupra capului sau si, cu o voce tunatoare, Dumnezeu spune: "Pentru ca ai încercat sa-mi fii credincios prin toate mijloacele, îti voi îndeplini o dorinta."

Motociclistul trage pe dreapta, se gândeste o clipa si spune: "Doamne vreau sa construiesti un pod de aici pâna în Hawaii, ca sa-l pot traversa ori de câte ori o sa doresc."
Dumnezeu îi replica: "Dorinta ta este materialista, gândeste-te la imensele provocari pentru asa tip de constructie, suportii necesari pentru a atinge fundul Pacificului si cimentul si otelul necesar! Îl pot face, dar îmi este greu sa-mi justific dorinta ta pentru o chestie lumeasca... Gândeste-te un pic mai mult la o dorinta care ar putea sa ajute omenirea într-un fel ..."

Motociclistul putin rusinat s-a gândit îndelung de aceasta data. În final el spune: "Doamne îmi doresc ca eu, si toti barbatii din lume, sa putem întelege femeile, vreau sa stiu ce simte ea în suflet, ce gândeste atunci când ma trateaza cu raceala, de ce plânge, ce vrea sa zica când spune "nu am nimic", de ce trosneste si pocneste când vreau sa o ajut si, nu în ultimul rând, cum as putea sa o fac intradevar fericita!!!!

La care Dumnezeu îi replica: "Câte benzi pe sens vrei pentru podul ala, doua sau patru?"

Chapter closed .

Desi am scris frumos despre ea in postul anterior, de data asta ma abtin cu greu sa fac acelasi lucru. I'm over it, pentru ca am aflat defapt ce fel de persoana se ascunde dupa frumusetea fizica. Tarziu, si am fost fraier, dar asta este, mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu detaliez cu exemple, desi as avea de unde, pur si simplu nu mai merita nici atat efort. Un om care nu are atat tupeu sa iti zica ceva in fata, te evita, si vorbeste cu altii ca mai apoi sa afli tu de la ei, in ochii mei e un nimeni. Si nu postez ce postez ca mi-ar fi ciuda, sau ca is gelos, sau ca orice altceva.
Pur si simplu, mi-am deschis ochii. Si nu conteaza daca ce am aflat eu azi este sau nu adevarat, atata timp cat nu ai atat sange in tine, sa imi zici adevarul, sunt liber sa cred ce vreau eu, si la fel si tu, nu? Si cu asta am incheiat discutia.
PS: cat mai multe oportunitati iti doresc :) !

Azi nu folosesc Twitter si Facebook !

Communication Shutdown .

Mai multe informatii aici.

Ether way I've got the sunrise looking in my eyes .

Ok, acest post să nu îl citească nimeni care are vreo intenție să comenteze că îs prea sentimental. Nu-s curios de voi ăia.
A fost, și a fost bine. Dar s-a terminat. Se pare ca nu merităm cu toții o a doua șansă, nici măcar dacă așa zisul "damage" a fost cât de cât minor. Dar asta este, poate că așa trebuia să fie, să mi se întoarcă roata puțin ...
Despre ea ce aș putea spune? Păi, era ( este ) frumoasă și deșteaptă, what else could you want? Încăpățânată, colerică, dar de multe ori nehotărâtă cu plusuri și minusuri, ca oricine, dar am iubit-o, sau cel puțin eu așa aș numi acel sentiment pe care îl aveam ori de câte ori eram cu ea sau mă gândeam la ea. Și ne-am certat, de multe ori, de cele mai multe ori din nimicuri, dar am iubit-o. Și mai mult ca sigur că încă o iubesc, dar va trece încet încet pentru că ea s-a decis că ar fi mai bine să nu fim împreună, dintr-un motiv pe care eu sincer nu îl cred, dar fie ... oricum a fost frumos, deși nu a fost o perioadă foarte lungă de timp, a fost concentrată. Eu speram să fie o relație stabilă și încet încet să ne modelăm în așa fel încât să ne înțelegem perfect. Nu mi-a dat șansa asta.
Nu credeam că voi ajunge vreodată în această situație, însă faza cu mie nu mi se poate întâmpla e o mare prostie se pare ... Anyhow, am dat cu capul, m-am trezit, și mi-am dat seama de foarte multe chestii. Sper să nu i se întoarcă niciodată senzația pe care am avut-o eu săptămâna asta și să își găsească pe cineva care să fie perfect pentru ea, deoarece eu clar nu am fost. Oricum, eu zic că a dat prea ușor cu piciorul la relația asta, dar asta nu mai contează. Am norocul să am cei mai buni prieteni din lume, și le mulțumesc că există!
No more relationships for me for a while, that's for sure ! Și cum zice piesa: you could love me or not but either way I've got wake up and face another day tomorrow morning, you could love me or not but either way I've got the sunrise looking in my eyes !

Need some help

Ati putea da un clic pentru mine, aici . Este vorba de un concurs, pe care mai mult ca sigur ca nu il voi castiga, insa, incercarea moarte n-are. Multumesc celor ce ma ajuta :)

What i want .

Sa fiu sanatos.
Sa am o prietena ( sotie ) si doi copii.
Sa am prieteni adevarati care sa ma inteleaga asa cum sunt.
Sa imi pot ajuta parintii daca au nevoie, la fel si prietenii.
Sa fiu instarit, sa imi permit sa am o casa undeva pe un deal frumos, in design minimalist cu o curte imensa, de preferabil cu belvedere catre un oras ( cluj ) si sa vad in fiecare seara un apus de soare cu o multitudine de culori. Sa am alte cateva proprietati in zone precum monte carlo, san francisco si dubai.
Sa am mai multe masini, una de familie, o decapotabila pentru serile frumoase de vara, un Bentley preferabil, o masina de oras, nici prea prea nici foarte foarte.
Sa imi permit sa calatoresc unde vreau si cand vreau, si sa am alaturi prieteni adevarati.
Sa pot sa fac chestii spontane, sa nu ma gandesc ca nu am timp, bani, curaj etc sa fac nebunii de genul bungee jumping sau alte sporturi extreme.
Sa invat sa pilotez un avion ultrausor si sa si posed un asemenea avion.
Sa scap de ochelari de vedere si sa port ochelari de soare.
Sa ma simt bine in corpul meu.
Sa fac absolut tot ce imi trece prin cap fara sa ma gandesc la urmari.
Sa traiesc viata la maxim si sa ma bucur de tot ceea ce ofera ea mai bun.
Sa fiu recunoscator zi de zi pentru tot ceea ce mi se ofera.
Sa nu ma enervez, sa comunic si sa inteleg oamenii mai usor.
Sa pot spune ca sunt un om liber si sa ma bucur zi de zi de acest fapt.
Sa particip la evenimente muzicale si nu numai.
Sa traiesc cel putin 80 de ani fericit si fara stres.
Sa pot face absolut orice altceva ce imi propun de-alungul vietii.

Si la final de drum, sa pot spune ca viata asta a meritat traita in fiecare secunda!!!

Chiar nu inteleg .

Astept cu nerabdare sa vina Paul Kalkbrenner la Cluj. Insa asta nu inseamna ca tre sa scriu zilnic pe twitter, facebook, mess etc., cum am auzit despre Iron Maiden in ultimele 2 ( 3 ) luni .. nu ma intelegeti gresit, nu am nimic nici cu ei, nici cu fanii lor. Dar mi se pare lame cata agitatie s-a facut pentru ei. Poate nu imi dau eu seama de 'gravitatea' acestui eveniment, insa oricum, zilnic am auzit despre ei, despre concert, despre cat de ieftin ii biletu, despre cat de nerabdatoare e toata lumea ca vin etc. Si acum dupa eveniment, aud de 2 zile ca ce tare a fost si etc... Nu am fost la concert, nu m-as fi dus nici gratis, si cu toate astea respect pe toata lumea cine a fost acolo, in fond gusturile nu se discuta. Dar serios, lasati-o mai moale, ca dati in penibil deja. ( parerea mea )

Provocari .

Cu totii trecem prin diferite provocari. Si ne plac, si de recunoastem si de nu. La unii mai mult la altii mai putin, insa ne plac. De ce? Pai eu cred ca pentru ca altfel ar fi mult prea monoton totul. Baietii ar 'combina' orice fata ... Fetele ar face ce vor cu baietii cu bani ... Toti am avea tot ce ne dorim, nimeni nu ar mai face nimic. Adica nu numa ca ne plac, sunt si necesare, altfel ar fi haos, din punctul meu de vedere. Sa luam un exemplu, cand nu iti iese ceva, deobicei mai incerci, incerci altfel, iti pui mintea la contributie, GANDESTI ( da, suna foarte evident, insa in ziua de azi nu multi oameni o fac ), si cauti alte solutii pentru rezolvarea acelei provocari. Daca renunti, urat din partea ta.
Stateam si citeam o carte zilele trecute, Secretele Succesului - de Dale Carnegie. Am ajuns catre jumatatea ei si imi place, enorm de mult! Si am gasit un citat foarte 'basic' insa foarte adevarat, asa pentru cei care renunta sau spun ca nu le iese nimic. ''Cat timp faci aceleasi lucruri, vei avea aceleasi rezultate'' - hmm, nu v-ati fi gandit, nu? Hai cu schimbarea!

PS: nu are legatura cu postul, insa merita atentie. Un Speed Painting facut de un bun prieten de-al meu pe nume Paul Cheptea. Videoul il gasiti aici.

It ain't over 'till it's over .

Cu si despre relatii... Deh, eu sa vorbesc de asa ceva? Nu sunt in stare sa pastrez o relatie ( nu de prietenie, dinailalta ) nici o luna. Oare de ce? Oare sa fiu eu chiar asa perfectionist sa caut doar idealul? Nu ca asta ar fi un lucru rau, insa nu stiu sigur daca il ( o ) voi gasi vreodata. Apoi mai este problema libertatii. Adica eu nu suport sa mi se faca program, ba mai mult, eu sunt de parere ca nu imi voi schimba obiceiurile si iesirile cu baietii la baute si alea alea, pentru o fata. Cel putin nu acum. Si chiar imi pare rau ca din motivele astea am ajuns sa imi stric relatii, sau sa ''rup inimi'' ... Cand nu am prietena, imi trebuie si din momentul in care am, nu mai vreau.
Da stiu, is nebun si alea alea, dar asa sunt. Poate ma voi schimba odata, insa nu pot spune cand si cum, pentru ca nu depinde numai de mine.

Numai sa nu se intoarca roata ...

Session .

Si uite asa trece imediat primul meu an de facultate, cu bune cu rele. Primul semestru a fost ok, mergeam la cursuri / seminarii, mi-am luat toate examenele si am avut in final, media 7.
Problema vine semestrul acesta, cand din mai multe cauze ( job, lene, indiferenta etc. ), nu prea am mai dat pe la facultate, doar pe la ce era mega-obligatoriu. Si imi pare rau, deoarece in ultimele saptamani, am fost, ca sa imi fac prezentele, si mi-am dat seama ca am pierdut o groaza de chestii interesante la diferite materii. Oricum, ceva foarte util nu am facut in timpul in care puteam fi la facultate, insa deh, dupa ce sa mergi daca nu iti pune cineva pistolul la cap?

Si urmeaza a 2-a sesiune de examene. Nici nu imi stiu toate materiile, si sunt sigur ca am o groaza de invatat, ca sa imi iau examenele cu note bune. Asta este, sper ca in al 2-lea an, sa fiu mai responsabil dpdv al facultatii, si sa ma duc mai des atat la cursuri cat si la seminarii.

Urez bafta la examene si spor la invatat celor care sunt la faculte!

De ce?

Intrebarea de baraj .

Job si nu job

M-am angajat, acu o luna, si a tinut ... pana azi! Azi am zis ca gata, nu e de mine. Mi-am luat ramas bun de la colegi, nu de la toti, si imi pare rau ca nu am apucat sa imi iau de la toti. Dar poate o sa mai trec pe-acolo. Nu sunt ei de vina ca nu mai vreau sa lucrez acolo, nici seful meu. Asa simt eu ca e mai bine pentru mine. Jos palaria in fata tuturor de-acolo, pentru ca sunt niste oameni foarte de treaba si pot spune asta chiar daca am stat cu ei doar o luna.
In special as vrea sa o amintesc pe colega Enci, cu care am petrecut destul de mult timp, si care era cam pe aceeasi lungime de unda cu mine :) Ieseam cu ea la tigara, la povesti si la prosteli. Am ras, am vorbit serios, nu am vorbit deloc si invers. Sper ca o sa accepte in viitor daca o sa vreau sa ies cu ea la o cafea / bere / poveste .
Bun, de ce nu mi-a placut? Motivul principal ar fi ca m-a plictisit ce trebuia sa fac. Sa caut, sa sun, sa trimit mailuri si sa ma duc sa ma intalnesc cu cei care erau interesati de ceva colaborare. A fost ok prima, a doua saptamana, insa nu si dupa aceea. Poate sunt eu prea fitos, insa daca simt ca ceva nu imi place sau ma plictiseste, ii zic la revedere si am plecat. Mi se pare monoton si nu foarte de viitor ... dar poate unii ar zice '' ce stie asta, defapt? nimic ''
Infine, nu ma intereseaza ce cred altii despre decizia mea, in fond, e viata mea, viitorul meu si nu o sa imi zica altii ce sa fac cu el.
In concluzie: nu mai vreau sa fiu angajat! Si am si o optiune care ma va duce la succes fara sa fiu nevoit sa fac acelasi lucru 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, 40 de ani :)

Fast Forward

Am senzatia ca viata trece pe langa mine intr-un ritm alarmant si nu pot face nimic sa opresc asta. Tin minte cum asteptam sa fac 18 ani si cat de greu trecea timpul ... acum? au trecut aproape 2 ani de-atunci si nu-mi pot da seama cum au trecut atat de repede. Si nu pot spune ca au trecut aiurea, pentru ca a fost o perioada 'concentrata' din viata mea. ( bac, admitere, permis de conducere, majorate, vacante faine, prieteni noi, facultate, job etc. ) Si totusi zilele trec mult prea repede si mi se pare ca trec ceva in gen 'my life without me'.
Sper sa se stabilizeze totusi, curand, ca asa nu se mai poate :)

Oh joy!

M-am racit. Da, in ciuda faptului ca iau zilnic vitamina C si altele, dupa un sfarsit de saptamana petrecut foarte intens la Somesu Rece cu colegii de facultate, si dupa o saptamana de job in care colega de birou era foarte racita am ajuns si eu jos. Si e nasol, foarte, pentru ca azi nu am fost in stare sa stau mai mult de 2 ore la lucru, si a trebuit sa ma cer pentru ca ma simteam extrem de nasol.
In alta ordine de idei, visul meu de a-mi face credit si a-mi cumpara o masina se amana, mi-am scapat mana in olita, si m-am trezit la realitate... Nu e asa usor sa faci rost de 15.000 de euro, iar leasing mie nu imi da nici frantu', ca nu au de ce ...
Dar, nu ma plang, asta e, va fi mai bine. Saptamana viitoare fac o luna de cand lucrez, si o sa fac un review si asupra jobului. Cu toate plusurile si minusurile pe care le are ... pentru ca are din ambele.

Votati sa vina Paul Kalkbrenner la Cluj, va rog!

Tot ceea ce trebuie sa faceti e sa intrati aici, sa va faceti cont ( dureaza cam 2 minute ), iar dupa aceea sa propuneti / votati PAUL KALKBRENNER !

Iar pentru cei curiosi, aici gasiti pagina lui oficiala! Recomand pentru inceput piesele: Sky and Sand, Gebrunn Gebrunn, Azure, Aaron, Madworld RIP To Poznan . Daca vreti mai multe informatii, ask me :) .

Multumesc anticipat celor care o sa faca asta!

Music is a state of mind .

Deci, nu incepem cu deci, dar totusi. Semestrul asta inca nu am fost la facultate, mi-am gasit un job decent, care incepe sa imi placa, love life sux, in schimb mi-am gasit niste prieteni noi. Dar nu asta conteaza, muzica! Eu ori de cate ori gasesc o piesa dinaia care sa imi placa la nebunie ( stiti genu, aia pe care o asculti 3 zile pe repeat pana te saturi de nu mai poti ) , imi afecteaza si starea de spirit. tocmai am gasit o piesa din soundtrackul unui film. Filmul se numeste 'Harry Brown', dar nu am sa va povestesc despre el, caci toti aveti net. Doar atat as vrea sa zic, ca e misto. Piesa cu pricina, Chase & Status feat. Plan B - End Credits, este superba, din punctul meu de vedere. Imi place dnb-ul, de foarte multi ani. Dar asta nu e o noutate. Piesa are intr-un fel un mesaj trist, gen

"When the blood dries in my vains and my
Heart feels no more pain
I know, I'll be on my way,
To heavens door. "

Si te pune pe ganduri, sincer. Pe mine m-a pus. Oare ii apreciem pe cei din jurul nostru atat de mult pe cat merita? Oare cei din jur ma aprecieaza pe mine cat ar trebui? Nu, cu siguranta, doar cateva exceptii. Daca prietenul cel mai bun sau un parinte sau orice alta persoana foarte importanta din viata ta, ar disparea maine, ai putea ramane cu constiinta impacata ca i-ai zis tot ce aveai de zis? Ca i-ai aratat cat de mult tii la persoana respectiva? Ca nu ati ramas certati? Sau ca i-ai zis ca tii la ea sau o iubesti? Sunt sigur ca majoritatea oamenilor nu gandesc asa, ca maine s-ar putea sa nu mai fie acea persoana, si e normal intr-un fel, dar totusi, mie mi se pare ca ar trebui sa punem accent si pe asta. Viata-i scurta, gustul mentolat! Nu vreau sa sperii pe nimeni, ci vreau doar sa va ganditi si la chestii de genu, din cand in cand.
Si va recomand sa ascultati si piesa de la Chase and Status pe care o gasiti aici .

''I hope somebody cares .''

Gata!

Gata sesiunea. Gata restanta. Au trecut binisor, dar se putea si mai bine. Acuma stiti cum e, loc de mai bine este intotdeauna. Am avut o relatie cu o fata simpatica, dar gata. A trecut si asta. Vorba vine: ce-i prea bine ii prea bine. In rest, toate bune si dragute ... ish . De saptamana asta s-ar putea sa lucrez la un post de radio din Cluj ... inca nu stiu sigur, desi as vrea sa stiu ca o sa ma accepte, dar vedem. Sper din suflet sa vina odata primavara pentru ca nu mai am stare sa ies afara si sa am impresia ca-calc in rahat la fiecare pas. FLEOSHC. Bafta!

Session!

Si a inceput si prima 'sesiune' din viata de studentie ... 6 examene, din care doar unul foarte greu. Dar sa speram ca va trece cu bine, si in vacanta de primavara nu va trebui sa stau sa invat pentru restante. Voi care mai sunteti pe la facultate cum stati? Toate bune? Am auzit ca la drept si la FâSEGA e mai nasol...